decupa
română
Etimologie
Din franceză découper.
Pronunție
- AFI: /de.ku'pa/
Verb
| Conjugarea verbului decupa | |
| Infinitiv | a decupa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
decupez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să decupeze |
| Participiu | decupat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online