decupare
română
Etimologie
Din a decupa.
Pronunție
- AFI: /de.ku'pa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului decupare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decupare | decupări |
| Articulat | decuparea | decupările |
| Genitiv-Dativ | decupării | decupărilor |
| Vocativ | decupare | decupărilor |
- acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupat, decupaj.
- (tehn.) tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect după o formă dată.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online