decurs

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a decurge.

Pronunție

  • AFI: /deˈkurs/


Substantiv


Declinarea substantivului
decurs
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ decurs decursuri
Articulat decursul decursle
Genitiv-Dativ decursului decursurilor
Vocativ - -
  1. decurgere.

Locuțiuni

  • (loc. prep.) (cu referire la o perioadă de timp) În decurs de... sau în decursul... = în curgerea..., pe durata..., în desfășurarea...


Traduceri

Anagrame

Referințe