deficiență

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză déficience < latină deficientia.

Pronunție

  • AFI: /de.fi.ʧi'en.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
deficiență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deficiență deficiențe
Articulat deficiența deficiențele
Dativ-Genitiv deficienței deficiențelor
Vocativ deficiență deficiențelor
  1. scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă.
  2. lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice.


Traduceri

Anagrame

Referințe