deflora

română

Etimologie

Din franceză deflorér.

Pronunție

• AFI: /de.flo'ra/

Verb

Conjugarea verbului deflora
Infinitiv	a deflora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deflorez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să defloreze
Participiu	deflorat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a rupe membrana himenului în urma unui act sexual, a unui examen ginecologic sau a unei intervenții chirurgicale, a face să-și piardă virginitatea; a dezvirgina.

Cuvinte derivate

• deflorare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fadelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online