deliciu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină delicium, franceză délice.

Pronunție

  • AFI: /deˈli.ʧju/


Substantiv


Declinarea substantivului
deliciu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deliciu delicii
Articulat deliciul deliciile
Genitiv-Dativ deliciului deliciilor
Vocativ deliciule deliciilor
  1. plăcere deosebit de mare; desfătare.
  2. (fig.) (fam.) lucru, ființă încântătoare.


Traduceri

Referințe