delira

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză délirer < latină delirare

Pronunție

  • AFI: /deliˈra/


Verb


Conjugarea verbului
delira
Infinitiv a delira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
delirez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să delireze
Participiu delirat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a fi în stare de delir; a aiura.
    Bolnavul delirează din cauza febrei.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe