demaror

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză démarreur.

Pronunție

  • AFI: /de.ma'ror/


Substantiv


Declinarea substantivului
demaror
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ demaror demaroare
Articulat demarorul demaroarele
Genitiv-Dativ demarorului demaroarelor
Vocativ demarorule demaroarelor
  1. mecanism, motor sau instalație cu ajutorul cărora se pornesc motoarele cu ardere internă.


Traduceri

Anagrame

Referințe