demență
română
Etimologie
Din franceză démence < latină dementia.
Pronunție
- AFI: /de'men.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului demență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | demență | demențe |
| Articulat | demența | demențele |
| Genitiv-Dativ | demenței | demențelor |
| Vocativ | demență | demențelor |
- alienație mintală; nebunie.
- (fig.) surescitare intensă.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online