demnitate

română

Etimologie

Din lat. dignitas, -atis (după demn).

Pronunție

• AFI: /dem.ni'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului demnitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	demnitate	demnități
Articulat	demnitatea	demnitățile
Dativ-Genitiv	demnității	demnităților
Vocativ	'	'

1. calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate morală, prestigiu.
2. gravitate, măreție.
3. (mai ales la pl.) funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang.

   Ocupă o demnitate înaltă în stat.

Sinonime

• 1: titlu, onoare
• 3: poziție, rang, treaptă, (înv.) cin, dregătorie, ifos, orânduială, ședere, vrednicie

Cuvinte derivate

• demn
• demnitar
• îndemna
• îndemnare
• îndemnat
• nedemn

Cuvinte apropiate

• dignitar
• dignitate

Traduceri

calitatea de a fi demn

catalană: dignitat (Català) f. cehă: důstojnost (Česky) f. ebraică: כבוד (עברית) (kavod) m. engleză: dignity (English) esperanto: digno (Esperanto) finlandeză: arvokkuus (Suomi) franceză: dignité (Français) f. germană: Würde (Deutsch) f. italiană: dignità (Italiano) f.

latină: dignitas (Latina) f. maghiară: méltóság (Magyar) neerlandeză: waardigheid (Nederlands) poloneză: godność (Polski) portugheză: dignidade (Português) f. rusă: достоинство (Русский) f. spaniolă: dignidad (Español) f. suedeză: värdighet (Svenska) turcă: vakar (Türkçe)

Referințe

• DEX online