demola

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză démolir.

Pronunție

  • AFI: /de.mo'la/


Verb


Conjugarea verbului
demola
Infinitiv a demola
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
demolez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să demoleze
Participiu demolat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a desface, a dărâma o construcție sau un element de construcție (desfăcând piesă cu piesă).
    A demolat un bloc de locuințe.

Sinonime

Antonime


Traduceri

Referințe