denota

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dénoter < latină denotare.

Pronunție

  • AFI: /de.no'ta/


Verb


Conjugarea verbului
denota
Infinitiv a denota
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		(pers. 3) denotă
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să denote
Participiu denotat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a dovedi, a vădi, a indica.
  2. (v.tranz.) a exprima un anumit sens.


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=denota&oldid=870618”