deosebi

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Verb 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Antonime 1.3.3 Cuvinte derivate 1.3.4 Traduceri 1.3.5 Referinţe

română

Etimologie

Din pref. de- + osebi.

Pronunţie

• AFI: /de.o.ˈse.bi/

Verb

Conjugarea verbului (se) deosebi
Infinitiv	a (se) deosebi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) deosebesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) deosebească
Participiu	deosebit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a se diferenţia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel.

   Poate deosebi cu uşurinţă binele de rău.

2. (v.tranz.) a da unei fiinţe sau unui lucru o notă aparte, specifică, a face să se deosebească de alţii.
3. (v.refl.) a se ridica deasupra (celorlalţi); a se distinge, a se remarca, a se evidenţia.
4. (v.tranz.) a recunoaşte un lucru sau o fiinţă dintre altele asemenea; a desluşi, a discerne, a distinge.

Sinonime

• 1, 4: desluşi, diferenţia, discerne, discrimina, distinge, (înv. şi pop.) osebi, (Ban., Transilv. şi Maram.) deschilini, (fig.) cerne
• 2: diferi
• 3: remarca

Antonime

• semăna

Cuvinte derivate

• deosebire
• deosebit

Traduceri

• Vedeţi traduceri pentru distinge şi diferenţia.

Referinţe

• DEX online