depănătoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din depănător.

Pronunție

  • AFI: /de.pə.nə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
depănătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ depănătoare depănătoare
Articulat depănătoarea depănătoarele
Genitiv-Dativ depănătoarei depănătoarelor
Vocativ depănătoareo depănătoarelor
  1. muncitoare specializată în depănat.
  2. dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță.


Traduceri

Referințe