depanor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dépanneur.

Pronunție

  • AFI: /de.pa'nor/


Substantiv


Declinarea substantivului
depanor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ depanor depanoare
Articulat depanorul depanoarele
Genitiv-Dativ depanorului depanoarelor
Vocativ depanorule depanoarelor
  1. aparat pentru descoperirea penelor la anumite aparate, mașini etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe