depoziție
română
Variante
Etimologie
Din franceză déposition < latină depositio, depositionis.
Pronunție
- AFI: /de.po'zi.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului depoziție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | depoziție | depoziții |
| Articulat | depoziția | depozițiile |
| Genitiv-Dativ | depoziției | depozițiilor |
| Vocativ | depoziție | depozițiilor |
- declarație a unui martor în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la fapte ce-i sunt cunoscute prin propriile-i simțuri (văz, auz) și de natură să aducă lămuriri în pricina respectivă; mărturie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online