deprinde

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină dĕprĕhĕndĕre.

Pronunție

  • AFI: /de'prin.de/


Verb


Conjugarea verbului
(se) deprinde
Infinitiv a (se) deprinde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) deprind
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) deprindă
Participiu deprins
Conjugare III
  1. (v.refl. și tranz.) a (se) obișnui, a (se) învăța.
    deprind cu lucrul nou.
    Nu mă pot deprinde cu gândul că...
  2. (v.refl.) a se familiariza cu cineva.
  3. (v.tranz.) a-și însuși cunoștințe (temeinice) într-un domeniu prin învățătură sau prin practică organizată, sistematică.
  4. a dresa.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe