deranja

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză déranger.

Pronunție

  • AFI: /de.ran'ʒa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) deranja
Infinitiv a (se) deranja
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) deranjez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) deranjeze
Participiu deranjat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a strica rânduiala, ordinea unor obiecte; a răvăși, a răscoli.
    De ce mi-ai deranjat hârtiile?
  2. (fig.) a tulbura liniștea sau activitatea cuiva, a stânjeni, a stingheri, a incomoda pe cineva.
    Te rog să nu-l deranjezi de la lucru; să nu fie deranjat de nimeni.
  3. (v.refl.) (în formule de politețe sau ir.) a se osteni.
    Nu era cazul să te deranjeze până la mine.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-și deranja stomacul = a avea o indigestie


Traduceri

Referințe