derula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dérouler.

Pronunție

  • AFI: /de.ru'la/


Verb


Conjugarea verbului
(se) derula
Infinitiv a (se) derula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
derulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deruleze
Participiu derulat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a desface, a desfășura, a întinde ceva care a fost rulat.
  2. a tăia furnir dintr-un buștean căruia i se dă o mișcare lentă de învârtire în fața ferăstrăului.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe