descătărăma

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + cataramă.

Pronunție

  • AFI: /des.kə.tə.rə'ma/


Verb


Conjugarea verbului
descătărăma
Infinitiv a descătărăma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
descătărămez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să descătărămeze
Participiu descătărămat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a desprinde din catarame.
  2. (v.refl.) (rar) a-și scoate hainele (încheiate cu catarame).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe