descuraja

română

Etimologie

După franceză décourager.

Pronunție

• AFI: /des.ku.ra'ʒa/

Verb

Conjugarea verbului (se) descuraja
Infinitiv	a (se) descuraja
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) descurajez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) descurajeze
Participiu	descurajat
Conjugare	I

1. (v.refl. tranz.) a-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza.

Cuvinte derivate

• descurajant
• descurajare
• descurajat
• descurajator

Traduceri

Traduceri

neerlandeză: afraden (Nederlands)

Referințe

• DEX '98 via DEX online