descurcăreţ
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /des.kur.kə'reʦ/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului descurcăreţ |
||
| Singular | Plural | |
| Masculin | descurcăreţ | descurcăreţi |
| Feminin | descurcăreaţă | descurcăreţe |
| Neutru | descurcăreţ | descurcăreţe |
- care se descurcă uşor; în stare să iasă din orice încurcătură.
- Un om foarte descurcăreţ.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
în stare să iasă din orice încurcătură
