descurcăreț

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din descurca + sufixul -ăreț.

Pronunție

  • AFI: /des.kur.kə'reʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
descurcăreț
Singular Plural
Masculin descurcăreț descurcăreți
Feminin descurcăreață descurcărețe
Neutru descurcăreț descurcărețe
  1. care se descurcă ușor; în stareiasă din orice încurcătură.
    Un om foarte descurcăreț.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe