descurca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din prefixul des- + (în)curca.

Pronunție

  • AFI: /des.kur'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) descurca
Infinitiv a (se) descurca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) descurc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) descurce
Participiu descurcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face să nu mai fie încurcat; a descâlci.
  2. (v.refl. și tranz.) a ieși sau a scoate pe cineva dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită.
    descurc astezi.
  3. (v.tranz.) a lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situație confuză, încurcată.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe