desfereca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + a fereca.

Pronunție

  • AFI: /des.fe.re'ka/


Verb


Conjugarea verbului
desfereca
Infinitiv a desfereca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
desferec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să desferece
Participiu desferecat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre roți, p.ext. despre car; la pers. 3) a pierde șinele de fier.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) desface din fiare, din cătușe, din lanțuri.
  3. (v.refl.) (despre pietrele de moară, la pers. 3) a-și toci zimții de pe fețele interioare, între care sunt zdrobite boabele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe