desfigurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a desfigura.

Pronunție

  • AFI: /des.fi.gu'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
desfigurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ desfigurare desfigurări
Articulat desfigurarea desfigurările
Genitiv-Dativ desfigurării desfigurărilor
Vocativ desfigurare desfigurărilor
  1. faptul de a desfigura; urâțire, pocire, sluțire.


Traduceri

Referințe