desluși

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară дослушам (doslušam).

Pronunție

  • AFI: /des.lu'ʃi/


Verb


Conjugarea verbului
desluși
Infinitiv a desluși
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
deslușesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să deslușească
Participiu deslușit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a distinge, a deosebi un sunet sau un zgomot (dintr-o larmă de zgomote); a auzi.
  2. (v.tranz.) a distinge, a recunoaște, a observa, a vedea (în semiîntuneric sau într-un spațiu slab luminat).
  3. (v.tranz.) (despre lumină) a faceapară clar conturul lucrurilor.
  4. (v.tranz.) a desprinde dintr-un complex de idei, a limpezi, a lămuri, a clarifica o problemă, o idee etc.
  5. (v.refl.) (despre idei, probleme) a deveni limpede, explicit; a se clarifica.
  6. (v.tranz.) a explica, a da lămuriri, a face pe cineva să priceapă ceva.
  7. (v.refl.) a se lămuri, a se edifica (asupra unui lucru); a înțelege.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe