despăgubire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) despăgubi.

Pronunție

  • AFI: /des.pə.gu'bi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
despăgubire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ despăgubire despăgubiri
Articulat despăgubirea despăgubirile
Dativ-Genitiv despăgubirii despăgubirilor
Vocativ despăgubire despăgubirilor
  1. acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube.
  2. (concr.) sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; desdăunare, daună, compensație.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe