despica

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină dēspicāre, „a despica pântecele, a goli animalul sacrificat”.

Pronunție

  • AFI: /des.pi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) despica
Infinitiv a (se) despica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) despic
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) despice
Participiu despicat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți.
    A despica lemne pentru foc.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) frânge, a (se) sfâșia.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune).
  4. (v.refl.) (despre muguri) a plesni, a se deschide.
  5. (v.tranz.) (rar) a despărți, a separa.
  6. (v.tranz.) a străbate de-a curmezișul (aerul, o mulțime compactă etc.).
  7. (v.tranz.) (fig.) a pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amănunțit.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată


Traduceri

Referințe