despinteca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + a spinteca.

Pronunție

  • AFI: /des.pin.te'ka/


Verb


Conjugarea verbului
despinteca
Infinitiv a despinteca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
despintec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să despintece
Participiu despintecat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a spinteca.


Traduceri

Referințe