destin

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
destin

română

Etimologie

Din franceză destin.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
destin
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ destin destine
Articulat destinul destinele
Dativ-Genitiv destinului destinelor
Vocativ destinule destinelor
  1. soartă, viitor.
  2. forță sau voință supranaturală despre care se credehotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate.


Traduceri

Anagrame

Referințe