destinde

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din des- + a (în)tinde (după franceză détendre).

Pronunție

  • AFI: /des'tin.de/


Verb


Conjugarea verbului
destinde
Infinitiv a destinde
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
destind
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să destindă
Participiu destins
Conjugare III
  1. (v.refl.) a se desface din încordare; a se relaxa, a slăbi.
  2. (v.refl.) (fig.) (despre nervi sau stări de surescitare) a se liniști, a se calma, a se descărca, a se deconecta.
  3. (v.refl.) (despre ființe, corpul sau părți ale corpului lor) a se întinde, a se îndrepta (din închircire, din ghemuire).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe