destindere
română
Etimologie
Din a destinde.
Pronunție
- AFI: /des'tin.de.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului destindere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | destindere | destinderi |
| Articulat | destinderea | destinderile |
| Genitiv-Dativ | destinderii | destinderilor |
| Vocativ | destindere | destinderilor |
- faptul de a se destinde; slăbire, încetare a unei încordări; relaxare; (fig.) încetare a unei tensiuni nervoase, a unei stări de surescitare, de încordare; liniștire.
- creștere a volumului unui gaz; expansiune, detentă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online