detașa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză détacher.

Pronunție

  • AFI: /de.ta'ʃa/


Verb


Conjugarea verbului
detașa
Infinitiv a detașa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
detașez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să detașeze
Participiu detașat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr-un ansamblu unitar).
  2. (v.refl.) (sport) a se desprinde de ceilalți concurenți în timpul concursului, luând-o cu mult înainte.
  3. (v.tranz.) a deplasa un angajat în mod temporar și în interes de serviciu de la o unitate la alta sau dintr-o localitate în alta.
  4. (v.refl.) a ieși în evidență, a se evidenția.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe