detașament
română
Etimologie
Din franceză détachement.
Pronunție
- AFI: /de.ta.ʃa'ment/
Substantiv
| Declinarea substantivului detașament | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | detașament | detașamente |
| Articulat | detașamentul | detașamentele |
| Genitiv-Dativ | detașamentului | detașamentelor |
| Vocativ | detașamentule | detașamentelor |
- grup de subunități sau de unități militare reunite temporar sub o comandă unică pentru a îndeplini o misiune cu caracter independent.
- echipă, grup.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online