detunătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a detuna + sufixul -ătură.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
detunătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ detunătură detunături
Articulat detunătura detunăturile
Dativ-Genitiv detunăturii detunăturilor
Vocativ detunătură detunăturilor
  1. zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet.


Traduceri

Referințe