detuna

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină detǒnāre.

Pronunție

  • AFI: /de.tu'na/


Verb


Conjugarea verbului
detuna
Infinitiv a detuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
detun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să detune
Participiu detunat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (la pers. 3) a face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna.
  2. (v.tranz.) (rar) a facerăsune.
  3. (v.intranz.) (fig.) (despre oameni) a-și manifesta mânia în mod zgomotos.
  4. (v.intranz. și tranz.) (la pers. 3) a trăsni.
  5. (v.tranz.) (adesea fig.) a zdrobi, a nimici.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime


Traduceri

Referințe