devora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză dévorer < latină devorare.

Pronunție

  • AFI: /de.vo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
devora
Infinitiv a devora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
devorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să devoreze
Participiu devorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (despre animale și, ir., despre oameni) a mânca cu lăcomie, a înghiți pe nemestecate.
  2. (v.tranz.) (fig.) a consuma, a mistui, a înghiți.
    Focul a devorat casa.

Expresii

  • A devora o carte = a citi o carte de la un capăt la altul cu mare interes și fără a-și întrerupe o clipă lectura


Traduceri

Anagrame

Referințe