dezagrega

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

După franceză désagréger.

Pronunție

  • AFI: /de.za.gre'ga/


Verb


Conjugarea verbului
(se) dezagrega
Infinitiv a (se) dezagrega
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) dezagrege
Participiu dezagregat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre corpuri) a se desface în părțile constitutive.
  2. (v.refl.) (despre nucleul atomic al unui element; impr.) a se dezintegra.
  3. (v.refl.) (fig.) (despre o comunitate) a-și pierde cu totul coeziunea.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe