dezaproba

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză désapprouver (după aproba).

Pronunție

  • AFI: /dez.a.pro'ba/


Verb


Conjugarea verbului
dezaproba
Infinitiv a dezaproba
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezaprob
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezaprobe
Participiu dezaprobat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a se declara împotriva unui lucru (spus sau făcut de cineva), a găsi rău, reprobabil (ceva spus sau făcut de cineva).
    Opinia publică a dezaprobat gestul lui necugetat.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe