dezavantaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză désavantage.

Pronunție

  • AFI: /de.za.van'taʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezavantaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezavantaj dezavantaje
Articulat dezavantajul dezavantajele
Genitiv-Dativ dezavantajului dezavantajelor
Vocativ dezavantajule dezavantajelor
  1. împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate; inconvenient.
  2. prejudiciu, pagubă.


Traduceri

Referințe