dezavantaja

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză désavantager.

Pronunție

  • AFI: /de.za.van.ta'ʒa/


Verb


Conjugarea verbului
dezavantaja
Infinitiv a dezavantaja
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezavantajez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezavantajeze
Participiu dezavantajat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a crea cuiva un dezavantaj, a pune pe cineva pe nedrept într-o situație defavorabilă, de inferioritate (în raport cu altcineva).


Traduceri

Referințe