dezbăra

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /dez.bə'ra/


Verb


Conjugarea verbului
se dezbăra
Infinitiv a se dezbăra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă dezbar
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se dezbare
Participiu dezbărat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța.
    S-a dezbărat de un viciu.
  2. a reușiscape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe