dezbărare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) dezbăra.

Pronunție

  • AFI: /dez.bə'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezbărare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezbărare dezbărări
Articulat dezbărarea dezbărările
Genitiv-Dativ dezbărării dezbărărilor
Vocativ dezbărare dezbărărilor
  1. acțiunea de a se dezbăra; dezvăț.


Traduceri

Referințe