dezbinare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a (se) dezbina.

Pronunție

  • AFI: /dez.bi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
dezbinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dezbinare dezbinări
Articulat dezbinarea dezbinările
Genitiv-Dativ dezbinării dezbinărilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a (se) dezbina.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe