dezlănțui
română
Etimologie
Din dez- + lanț + sufixul -ui (după franceză déchaîner).
Pronunție
- AFI: /dez.lən.ʦu'i/
Verb
| Conjugarea verbului (se) dezlănțui | |
| Infinitiv | a (se) dezlănțui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) dezlănțui |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) dezlănțuie |
| Participiu | dezlănțuit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. tranz.) a porni sau a face să pornească cu violență, a (-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa.
- (v.refl.) a năvăli cu furie, a se năpusti.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online