dezlegare
română
Etimologie
Din a dezlega.
Pronunție
- AFI: /dez.le'ga.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului dezlegare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dezlegare | dezlegări |
| Articulat | dezlegarea | dezlegările |
| Genitiv-Dativ | dezlegării | dezlegărilor |
| Vocativ | dezlegare | dezlegărilor |
- acțiunea de a (se) dezlega și rezultatul ei.
- permisiune, voie (de a face ceva).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online