deznodământ

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a deznoda + sufixul -ământ (după franceză dénouement).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
deznodământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deznodământ deznodăminte
Articulat deznodământul deznodămintele
Dativ-Genitiv deznodământului deznodămintelor
Vocativ deznodământule deznodămintelor
  1. felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un conflict etc.
  2. (spec.) parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii.


Traduceri

Referințe