diagonală
română
Etimologie
Din diagonal.
Pronunție
- AFI: /di.a.go'na.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului diagonală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | diagonală | diagonale |
| Articulat | diagonala | diagonalele |
| Genitiv-Dativ | diagonalei | diagonalelor |
| Vocativ | diagonalo | diagonalelor |
- segment de dreaptă care unește două unghiuri (sau vârfuri) nealăturate ale unui poligon sau două vârfuri ale unui poliedru aflate pe fețe diferite.
- curea purtată de-a curmezișul pieptului la unele uniforme (militare).
- porțiune de linie de cale ferată sau de tramvai care taie oblic mai multe linii paralele dintr-o stație, pentru a permite trecerea vagoanelor de pe o linie pe alta.
- bară înclinată care leagă două noduri ale tălpilor opuse ale unei grinzi cu zăbrele.
Locuțiuni
- (loc.adv.) În diagonală = pe direcția unei drepte înclinate față de un punct de referință; de-a curmezișul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online