dicțiune
română
Variante
Etimologie
Din franceză diction < latină dictio, dictionis.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului dicțiune | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dicțiune | dicțiuni |
Articulat | dicțiunea | dicțiunile |
Genitiv-Dativ | dicțiunii | dicțiunilor |
Vocativ | dicțiune | dicțiunilor |
- modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele.
- (în teatru, cinematograf etc.) artă de a pronunța corect și clar un text.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online